Apa si natura

Alaturi de aer, apa reprezinta componenta cea mai importanta de pe planeta noastra careia ii da viata, frumusete si prospetime.
In antichitate apa era considerata ca origine a tuturor lucrurilor si totodata ca un fruct al dragostei si al unirii dintre pamant si cer.  Mai tarziu , unul dintre geniile Renasterii, mare iubitor de frumusete si adevar, Leonardo da Vinci, remarca cu o simplitate extraordinara ca apei i-a fost data puterea magica de a deveni "seva vietii pe pamant". Si, intr-adevar,orice fiinta vie este, dintr-un anumit punct de vedere, o "creatie" a apei. Conceptia, dezvoltarea, inmultirea si regresia formelor de viataeste legata indiscutabil de prezenta apei. Acest lucru se datoreaza, in mare parte, faptului ca apa reprezinta unul dintre cei mai perfecti solventi pe care i-a produs vreodata natura. In apa, nenumaratele substante dizolvate isi pastreaza nealterate proprietatile chimice si biologice si pot fi vehiculate cu usurinta in interiorul micro- si macro organismelor vii. Interesant este faptul ca proportia, in care apa se gaseste pe Pamant (2/3 din suprafata acestuia), este aceeasi si in compozitia organismului uman. Miraculosul circuit al apei in natura constituie unul din minunatele exemple ale perpetuarii formelor de existenta. "In natura nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, ci totul se transforma". Pe cat de adevarate sunt aceste cuvinte , ele sunt pe atat de cutremuratoare, intrucat realizam ca, de fapt, existenta diverselor forme de viata sau de relief este efemera.
Precipitatiile atmosferice ajung in apele curgatoare , lacuri, mari, oceane, de unde prin evaporare se ridica din nou in atmosfera pentru a recadea pe pamant sub forma de precipitatii. De fapt tot acest circuit reprezinta marele si permanentul fluviu al vietii. La nivelul microorganismelor sau al structurii vii mai complexe , apa urmeaza un alt circuit, care are rolul de a asigura desfasurarea proceselor biologice, transportul si eliminarea substantelor toxice. Captata si apoi eliberata in natura, apa este redata marelui circuit natural, caruia nu i se poate sustrage. Fiintele vii, intrucat isi au o anumita independenta fata de mediul ambiant, sunt inzestrate cu cele mai variate si perfectionate mijloace in ceea ce priveste adaptarea la lipsa de apa. Spre exemplu cactusul, poate acumula in celulele sale cantitati enorme de apa si nu piere chiar daca le pierde in proportie de 90%.
Exemple similare pot fi gasite si in lumea faunei. Astfel anumite specii de pesti, o data cu retragerea apelor raurilor, raman in malul uscat o perioada de timp indelungata, fiind capabile sa supravietuiasca pana la reumplerea albiei cu apa.
In conditii de seceta, camila poate ingera aproape 100 de litri de apa, pe care ii consuma apoi cu o extraordinara economie. Tot camila poate parcurge distanta de 1000 de km prin desert si pe vreme de arsita fara sa bea absolut nimic, dar in tot acest rastimp nu deschide gura si nu respira decat in ritmul  de 8 respiratii pe minut, pentru a nu pierde apa prin respiratie. Prin contrast, cainele, animal mai putin adaptat la restrictia de apa, respira in conditii de arsita de 300 - 400 de ori pe minut ceea ce ii sporeste considerabil pierderile hidrice. Exista anumite specii de animale, cum ar fi capra Oryx din Kazahstan sau unii sobolani din Arizona care consuma cantitati mici de apa. Aceasta este folosita cu mare economie explicand relativa independenta pe termen mai lung fata de aportul de apa al acestor animale. Trebuie subliniat faptul ca practic nu exista fiinta vie care sa nu consume apa. Chiar si in cazul acelora care recurg la consumur minime, aportul hidric este asigurat indirect prin ingestia de hrana vegetala, in a carei compozitie apa se gaseste intr-o proportie ridicata.
Din cantitatea imensa care se gaseste pe Pamant doar 3 % este apa dulce, adica exact acea parte care este necesara supravietuirii organismelor de pe continent.
Un rol deosebit de important pe care apa il are in mentinerea vietii este transportul componentelor minerale. Pentru a fi considerata minerala, apa trebuie sa contina cel putin 1 g saruri dizolvate la litru. Ea se deosebeste de apa potabila prin compozitia chimica, temperatura sau grad de radioactivitate.
Alaturi de presiune si temperatura , apa joaca rolul principal in procesul de transformare al rocilor. Prin structura sa, aceasta intra in reteaua cristalina a mineralului,  participa la smulgerea particolelor, formand solutii omogene minerale aflate in schimb permanent cu apa circulanta subterana.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate