Omul si plantele medicinale

Plantele medicinale au constituit una din cele mai importante preocupari ale omului de la inceputul existentei sale. In cautarea celor necesare traiului , omul a observat ca anumite plante puse pe rani alinau durerea, favorizand cicatrizarea acestora, iar altele consumate,vindecau unele boli.
Istoria plantelor medicinale arata ca in China, reventul (rabarbura) Rheune palmatum L. se intrebuinta cu 5000 de ani in urma ca purgativ, fara ca sa se cunoasca principiile sale active (oximetil - antrachinone) care-i dau actiunea purgativa, iar Ephedra (carcel, slabanog) in tratamentul astmei, desi principiul sau activ, efedrina, a fost descoperit mult mai tarziu, in anul 1887 (Magai). De asemenea, egiptenii cunosteau si intrebuintau ricinul, pelinul, sofranul etc., iar grecii si romanii au dezvoltat mult cunostinteleasupra plantelor medicinale, cunostinte ce au dominat tot evul mediu. Dupa descoperirea Americii, s-a constatat ca populatia bastinasa cunostea unele efecte medicinale ale ardeiului, semintelor de cacao si frunzelor de coca. In Africa, populatia bastinasa intrebuinta, din cele mai vechi timpuri, semintele de cola, ca stimulent (in oboseala si surmenaj), efect datorit cofeinei ce se gaseste in aceste seminte si care a fost izolata in laborator de-abia in anul 1820.
Dar, intrebuintarea plantelor medicinale in vechime a fost asociata de multe ori cu manifestari mistice (farmece si descantece), crezandu-se ca acestea imprima plantelor proprietati tamaduitoare. Desi, odata cu dezvoltarea chimiei, au fost introduse in terapeutica si o serie de medicamente de sinteza, cum sunt: aspirina, antipirina,piramidonul, fenacetina etc., cercetarile farmaceutice si farmacodinamice afirma ca medicamentele de origine vegetala sunt produse biologice mai accesibile metabolismului uman decat medicamentele de sinteza care, uneori, produc si efecte secundare nocive.
In 1527, invatatul elvetian Paracelsus arata ca numai o mica parte din planta este activa (1g la 20 kg de planta), ceea ce aduce notiunea de principii active din epoca noastra. Ulterior, oamenii de stiinta au intreprins numeroase si laborioase cercetari pentru izolarea principiilor active din planta.
Si astazi se acorda o mare atentie plantelor medicinale care reprezinta surse inepuizabile de materii prime pentru prepararea medicamentelor sau izolarea industriala a principiilor active. Folosirea plantelor medicinale, sub forma de ceaiuri medicinale, se face astazi in urma unor indelungate cercetari si studii stiintifice, care au dovedit, printre altele, ca plantele au o compozitie chimica complexa, ce nu poate fi reprodusa prin metode de laborator. Astfel s-a constatat ca tinctura sau extractulde Atrapa belladonna (matraguna), care contine totalitatea principiilor active din produsul vegetal, are o actiune superioara atropinei si hiosciaminei, principii active izolate industrial din matraguna. De asemenea, extractul apos preparat din Folium Menthae (frunze de menta) are o actiune asupra aparatului hepato-biliar, de doua ori mai mare decat uleiul volatil izolat din frunze de menta sau mentholul izolat din acesta. Trebuie sa precizam insa, ca extractul apos obtinut din frunzele de menta, daca este lipsit de uleiul volatil, care se poate pierde printr-o incalzire necorespunzatoare , este aproape inactiv.
Deci, putem afirma ca principiile active izolate industrial din plante, in multe cazuri nu au aceeasi intensitade de actiune ca produsul vegetal ca atare, folosit sub forma de ceai medicinal.
Cele mai simple forme de administrare a plantelor sau a ceaiurilor medicinale sunt: infuzia, decoctul, extractul sau maceratul.
Din nici o reteta de ceai nu trebuie sa lipseasca indicatia de folosire si preparare, deoarece obtinerea unui ceaimedicinal implica extragerea principiilor active din plantele ce-l constituie. De aceea, trebuie indicat daca ceaiul se obtine prin fierberea plantelor si cat timp trebuie sa dureze aceasta, sau prin oparire, ori printr-o extractie la rece.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate