Un sol bun pentru plante ornamentale de gradina trebuie sa aiba o grosime de cel putin 15 - 18 cm. Principalele insusiricare trebuie luate in considerare sunt: textura (soluri nisipoase, argiloase, lutoase), pH-ul, continutul in humus si continutul in saruri.
Cum se recunosc calitatile unui sol natural? Este greu de stabilit calitatile unui sol numai dupa caractere morfologice si vizual. Totusi, solurile inchise la culoare, cu o structura grauntoasa indica un sol de o calitate buna. Pentru a ne convinge de valoarea lui trebuie facut un test , cel mai usor, cu o trusa de teren, mai ales pentru determinarea pH-ului.
Solurile nisipoase trebuie imbunatatite prin incorporarea de gunoi de grajd sau compost, pe o adancime de 15 - 18 cm. Pe solurile nisipoase cresc bine in general plantele cu radacini mai fine. Dintre plantele ornamentale de gradina, pe astfel de soluri se recomanda: Portulaca (floarea de piatra), Celosia cristata (creasta cocosului), Phlox drummondii, Calliopsis (lipscanoaie), Papaver (macii), Calystephus (ochiul boului), Yucca filamentosa, Calendula (galbinele), Cleome spinoasa, Gypsophila repens (floarea miresii), Lantana, Lobularia, Nasturtium, Petunia, Verbena, Zinnia (carciumarese).
Solurile argiloase (clisoase), contin particole foarte fine, sunt grele, lipicioase, retin apa, sunt reci. Se imbunatatesc prin incorporarea de gunoi de grajd, turba, compost, calcar, ingrasaminte verzi, cenusa. Este bine sa se faca pe aceste soluri drenaje in vederea scurgerii apelor in exces. In general acest tip de sol este mai potrivit pentru plantele cu radacini mai groase. In aceste soluri drenate si bine ingrasate pot fi cultivate toate plantele ornamentale de gradina. Plante: Evonimus, Lonicera, Genista (grozama).
Solurile lutoase sunt intermediare intre cele nisipoase si cele argiloase, fiind cele mai potrivite pentru ronduri sau peluze, daca au un pH usor acid, respectiv 6,5, se pot imbunatati cu gunoi de grajd bine fermentat, compost sau turba. Plante: Anthemis tinctoria, Achillea ptarmica, Achillea filipendulina, Asclepias tuberosa, Nepeta (poala Sfintei Marii), Phlox subulata, Penstemon barbatus.
Solurile umede, sunt acelea care retin apa, pe care cresc de obicei muschii. Pentru a fi folosite trebuie drenate cu drenuri din tuburi sau pietris, la adancimea de 25 - 40 cm, la distanta de 3 - 4 - 5 m unul de altul. Plantarea pe aceste terenuri se face dupa ce apa s-a scurs in totalitate si solul a fost lucrat (sapat) adanc la 25 - 30 cm si ingrasat cu gunoi de grajd bine fermentat. Odata cu saparea terenului se recomanda si administrarea de nisip fin de rau.
Ce este humusul? Un alt component important al solului este humusul, care este un compus complex, rezultat din descompunerea radacinilor si a altor resturi vegetale, frunze, tulpini ierbacee ramase in sol dupa moartea plantelor, inclusiv a ingrasamintelor naturale (gunoi de grajd, compost, turba). El este acela care da culoarea bruna - negricioasa a solurilor fertile. Pe langa faptul ca este o sursa de hrana pentru plante si microorganisme, el are insusirea de a cimenta partile fine (argila) in glomerule, ceea ce face ca solul sa capete o structura favorabila patrundererii apei si aerului. Solurile cele mai fertile si cele mai bune sunt acelea care au un continut ridicat in humus (4 - 8 %).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu