Aparitia navelor

Notiunea de nava se utilizeaza adeseori intr-un sens mai larg pentru desemnarea unor mijloace de navigatie  care permit asigurarea transporturilor pe apa. Perisabilitatea materialului lemnos a creat multe dificultati in urmarirea progresului constructiei mijloacelor de navigatie. Cercetarile asupra aparitiei navelor, in acest sens general, au dus, pana la urma, la concluzia ca ele provin , prin evolutie, pe de o parte din plute, iar pe de alta parte din luntrele scobite dintr-un singur trunchi. Cautand - in cazul plutei -  sa inlature un defect important, si anume inundarea sau spalarea ei de catre apa, oamanii au inceput sa-i dea o forma mai curba - inca din faza asamblarii ei - prin sprijinirea capetelor trunchiurilor pe niste rezematori si ingreuierea mijlocului cu bolovani. Astfel curbata la extremitati, pluta obtine, in sectiunea longitudinala, o forma oarecum asemanatoare cu nava de mai tarziu.
In China, plutele dreptunghiulare din bambus au fost arcuite cu ajutorul unor parame. Locuitorii coastelor vestice ale continentului american si din insulele Pacificului au recurs la prelungirea trunchiului de la mijlocul plutei, scurtand trunchiurile laterale pe masura ce acestea se apropiau de extremitati. treptat, trunchiul central prelungit a devenit chila, o grinda scurta adaugata la prova a dat nastere viitoarei etrave, iar alta la pupa, etamboului. Pluta astfel construita taia mai usor valurile, fapt care facea ca tangajul sa fie mai ritmic, iar stabilitatea mult mai mare. Pentru a feri incarcatura de apa, oamanii au inaltat pe marginea plutelor din scanduri rudimentare viitorul bordaj. Odata cu realizarea acestuia, s-a facut un pas important de la pluta spre nava.
Evolutia luntrei dintr-un singur trunchi se deosebeste de cea urmata de pluta. Fundul trunchiului de copac scobit fiind rotund, luntrea se putea oricand rasturna. Atunci, din dorinta de a-i mari stabilitatea, s-a ajuns la taierea unei fasii de-a lungul fundului, facandu-l astfel sa devina plat. Prin scobirea in continuare a trunchiului, initial a crescut capacitatea de incarcare. Cu timpul, prova a luat forma unui cioc latit de pasare, iar pupa a fost inchisa cu o scandura dreapta. Oamanii au cautat sa inlature neajunsurile luntrei joase la apa - deci expusa mereu valurilor - fixand scanduri de fiecare parte a trunchiului scobit. In felul acesta a aparut un bordaj rudimentar. Daca sectiunea transversala a trunchiului scobit avea forma unui cerc neinchis, filele bordajului puteau fi asezate doar vertical. Astfel latimea maxima a partii de susnu putea sa depaseasca cea a deschiderii cercului. Atunci cand profilul trunchiului scobit era un semicerc, filele bordajului deveneau o prelungire a partilor terminale ale arcului, iar latimea luntrei putea fi cu mult marita.
Intarirea ambarcatiei s-a realizat folosindu-se cateva ramuri cu o curbura naturala, asemanatoare cu cea a curburii luntrei, premergatoare crivacelor. Ulterior a fost adaugata chila, la inceput o simpla scandura longitudinala. 
Toate aceste transformari si imbunatatiri s-au produs treptat. Necesitatile zilnice a invatat oamenii a manuiasca uneltele cu tot mai multa dibacie, iar preocuparea de a mari capacitatea de transport a generat diferite metode de asamblare a partilor care alcatuiau aceasta primitiva nava. pentru legarea filelor bordajului
s-au folosit fire de radacini, apoi parame impletite din diferite fibre vegetale. Un progres insemnat a intervenit odata cu folosirea cuielor de lemn si apoi a celor din cupru.
Descoperirea proprietatilor metalelor - a aramei si apoi a aliajului ei cu cositorul, adica a bronzului - , prelucrarea metalului la cald au dus la confectionarea uneltelor de metal.
In linii mari, succesiunea mijloacelor de propulsie a parcurs urmatoarele etape:
  • propulsia cu rame, favorizata de oranduirea sclavagista si de folosirea robilor pe galerele evului mediu;
  • propulsia cu vele - care a facut pasi mai rapizi acolo unde recrutarea sclavilor era mai dificila, limitandu-se la folosirea prizonierilor de razboi, ca de pilda pe marile nordice sau pe apele Pacificului - puternic stimulata de de necesitatile negotului, de navigatia pe distante lungi, statornicita o data cu epoca marilor descoperiri geografice, a dezvoltarii nevigatiei oceanice.
  • propulsia mecanica, inlocuind domnia velierelor, a deschis calea folosirii aburului, apoi a motoarelor cu ardere interna, a energiei electrice, iar in zilele noastre a celei nucleare.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu